Site-uri utile :  

 

 

 

 

 

 

  

  

 

 

      

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Relatiile dintre Romania si Coreea de Sud

     Ideea stabilirii unor legături cât de cât normale între România şi Republica Coreea a apărut încă de la începuturile anilor `60 autorităţile din Republica Coreea au început să manifeste interes, iar apoi s-au pregătit şi au acţionat tot mai insistent pentru stabilirea de contacte şi întreţinerea unor legături pe cât posibile normale cu statele „blocului comunist”, inclusiv cu România. Un exemplu grăitor de „acţiune sud-coreeană” pentru perioadele de „interes” şi „pregătire” îl constituie înfiinţarea, în cadrul Universităţii din Seul, de catedre de limbi est-europene, fiecare cu două clase, inclusiv în limba română, catedre care fiinţează şi în zilele noastre.

     Dezvoltarea economică extraordinară pe care o înregistra Republica Coreea, după anul 1965, nu puteau să nu atragă atenţia şi chiar interesul ţărilor socialiste (la nivelul anului 2007, Republica Coreea, o ţară cu o populaţie de cca. 50 de milioane, cu un teritoriu de 98.000 km2 şi săracă în resurse naturale, a ajuns să fie a 11-a putere economică a lumii şi să aibă un comerţ exterior de peste 700 miliarde dolari SUA, din care 357,1 mild. dolari la export şi 343,5 mild. dolari la import).

     Deşi, la prima vedere, ar putea să pară puţin surprinzător, primul pas concret vizând schimbarea atitudinii României, nu numai faţă de numeroasele încercări de apropiere şi contacte ale reprezentanţilor diplomatici sud-coreeni la Paris, Londra, Haga, Rangoon, Ottawa, Djakarta, Bruxellea, Tokyo, Islamabad, Washington etc. dar şi faţă de Coreea de Sud, în general, a fost întreprins, ca răspuns la câteva ,,gesturi” punctuale cu o profundă semnificaţie politico-diplomatică, venite pe neaşteptate din partea unor reprezentanţi oficiali ai guvernului Republicii Coreea. Astfel, la 19 noiembrie 1971, cu prilejul discutării, la Geneva, a raportului Consiliului G.A.T.T. (n.a. de la 1 ianuarie 1995, Organizaţia Mondială a Comerţului), delegatul Coreei de Sud a informat pe un reprezentant român în termenii ,,Guvernul ţării mele va vota în favoarea aderării României, considerând că aceasta va duce la dezvoltarea relaţiilor internaţionale”.

     Un an mai târziu, la 22 noiembrie 1972, consilierul ambasadei sudcoreene la Washington, i-a comunicat, telefonic, şefului Agenţiei Economice Române că ,,Guvernul Republicii Coreea a votat favorabil cererea română de a adera la Fondul Monetar Internaţional şi sprijină intrarea Romaniei în acest organism financiar internaţional”.

     La 26 august 1973, cu prilejul primirii delegaţiei Partidului Muncii din Coreea, condusă de Kim Dong Kyu, secretar al Comitetului Central al Partidului Muncii din Coreea, Nicolae Ceauşescu l-a informat, în mod direct, fără nicio ,,pregătire prealabilă”, că ,, România doreşte să stabilească relaţii cu Republica Coreea”, fără însă să, precizeze caracterul relaţiilor. Pentru interlocutorul nord-coreean, acestă ,,dorinţă” a fost nu numai o surpriză dar şi un puternic şoc facandu-l pe dictator să promită că “oricum nu vom intreprinde nimic fară acordul tovaraşilor coreeni”.

     Dacă excludem acţiunile cu participare internaţională care au avut loc, atât în diferitele ţări ale lumii, cât şi în România şi Republica Coreea (Conferinţa Mondială a Populaţiei – Bucureşti 1974; Universiada Bucureşti 1981; Reuniunea ,,Grupului celor 77” privind pregătirea cadrelor pentru industrie – Bucureşti 1982; Jocurile Olimpice – Seul 1988 etc.) unde, inevitabil, reprezentanţii celor două state s-au întâlnit, se poate spune că promisiunea preşedintelui Ceauşescu de a nu întreprinde nimic oficial în relaţiile cu Republica Coreea fără ,,acordul tovarăşilor coreeni” a fost, în mare, respectată timp de aproximativ 15 ani.

     După Revoluţia de la 22 decembrie 1989 şi instaurarea regimului democratic, problema stabilirii de relaţii oficiale cu Republica Coreea a fost restabilita, de această dată însă, pe alte baze şi în alt context. Astfel, la două luni de la instalare, noile autorităţi au aprobat stabilirea de relaţii diplomatice între România şi Republica Coreea şi apoi, deschiderea de ambasade la Seul şi, respectiv, la Bucureşti. La iniţiativa părţii române, primele contacte pe această temă au avut loc în lunile februarie-martie 1990, prin intermediul misiunilor diplomatice ale celor două ţări la O.N.U. (New York) şi Kuwait. Cu acest prilej, s-a convenit ca o delegaţie română să se deplaseze la Seul pentru negocierea şi semnarea documentelor oficiale în această problemă.

     La 28 martie 1990, o delegaţie română, condusă de d-l Mircea Mitran, secretar de stat la Ministerul Afacerilor Externe, a sosit la Seul unde a avut negocieri cu o delegaţie din ministerul de Externe sud-coreean şi a fost primită de Choi Hoi-joong, ministrul de Externe al Republicii Coreea. Două zile mai târziu, respectiv la 30 martie 1990, Mircea Mitran şi Choi Hoi-joong au semnat un Protocol având următorul conţinut ,,România şi Republica Coreea, în dorinţa dezvoltării cooperării şi relaţiiilor de prietenie dintre cele două ţări, pe baza respectării principiilor dreptului internaţional şi a Cartei Naţiunilor Unite, au hotărât să stabileasca relaţii diplomatice la nivel de ambasadă, cu efect de la data prezentului Protocol ”. Cu acest prilej a fost semnat şi un alt document în care au fost schiţate domeniile şi modalităţile de dezvoltare a relaţiilor, pe multiple planuri, între România şi Republica Coreea.

     După stabilirea relaţiilor diplomatice cu Republica Coreea şi deschiderea ambasadelor de la Bucureşti (mai 1990) şi, respectiv, Seul (iulie 1990), evoluţia relaţiilor şi a cooperării bilaterale a cunoscut un ritm alert, în toate domeniile. Vizitele reciproce, inclusiv la cel mai înalt nivel, acordurile de cooperare încheiate în diferite domenii, buna cooperare pe plan internaţional şi volumul relativ mare al investiţiilor sud-coreene în România (cca un miliard de dolari) care situează Republica Coreea în topul investitorilor străini, sunt numai câteva din numeroasele exemple grăitoare care ar putea fi date pentru a demonstra că
pasul făcut la 30 martie 1990 a fost, nu numai unul corect, dar şi unul normal care s-a dovedit benefic pentru ambele părţi.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

   

 

 

 


 Copyright © 2012 Asociaţia Fanilor Coreei de Sud România. All rights reserved .